Dragi cititori,
Câţi aţi mai fi rămas de când ne-a înghiţit gaura neagră de pe blog, dorim să ne cerem scuze. Nu vom spune că ni s-a luat curentul, că n-am plătit factura la internet, că ne-a furat reparatorul PC-ul, dar...există o explicaţie, pe care sperăm însă că nu ne-o veţi cere...
Sperând că am primit iertare, să vă vorbim despre subiectul nostru de azi. Ei, nu chiar de azi, că s-a petrecut, de fapt ieri, când, în scop profesional, am mers la un...magazin pentru developat poze. Doar că nu ştiam ce ne aşteaptă...şi cine mai ales.
Având de scos o singură imagine, am pornit cu speranţe mari, ca fotbaliştii care-şi subapreciază adversarii, şi ne gândeam deja ce vom face după cele max. 5 minute pe care le vom petrece aici. În schimb, iată cum au decurs lucrurile: Intrăm, nebăgate în seamă de nimeni, ne postăm cu subînţeles la tejghea, şi ne adresăm într-un final "developatorului". Acesta se întoarce lent, priveşte de două-trei ori în altă parte, şi se întoarce graţios şi înspre noi. Îi înmânăm obiectul muncii, adică stickul pe care se aflau pozele, şi....aşteptăm. Şi aşteptăm. Mai aşteptăm un pic.
Hai să ne uităm la albumele expuse! Hai să admirăm şi tablourile de pe pereţi. A, uite un stand cu felicitări...Apoi ne-am luat de un stand cu modele de cărţi de vizită, atribuindu-le şi virtuali posesori. După acest exerciţiu de imaginaţie, între câteva priviri aruncate stimabilului, ne-am uitat încă o dată la albumele cu bebeluşi, miri şi surferi care se strâmbă, ajungând chiar, în pană de alte lucruri, să citim ghemuite regulamentul, precum şi datele care privesc consumatorii din acel magazin. Consumatori, care, (dacă nu sunt ca noi, şi nu s-au născut cu un exces de neuroni de tocat) se duc unde altundeva decât la „Protecţia” lor. Am continuat însă cu un mare calm, când ne-am dat seama că sigur suntem la emisiunea aia de pe Mtv, „Boiling points”, unde dacă rezişti să nu strigi/înjuri/baţi pe vânzătorul care îşi bate joc de tine în ultimul hal, primeşti 100 de dolari. Şi dă-i cu miri, dă-i cu bebeluşi, dă-i cu cărţi de vizită şi cu tablouri. În lungul timp avut la dispoziţie, am mai avut o revelaţie. Probabil, asta era parte din politica magazinului, şi era modul lor de a-i face pe clienţii veniţi strict la developat, chiar şi o SINGURĂ poză, să le cumpere produsele şi să le umfle încasările.
Doar că treaba a devenit cu adevărat suspectă când ne-am dat seama că nici măcar la Boiling points nu se stă atâta...Domnişorul ne-a răspuns într-o doară că schimbă hârtia fotografică şi ne scoate şi nouă imaginea că...vreme, trece vreme vine, servesc pe toţi în afară de tine;))...ŞI astfel, după aceste minunate momente, în care ne-am plimbat ca leii în cuşcă, am primit şi poza. Doar că noi, ne-am hotărât să le „dăm clasă”, şi am mai stat câteva minute, căci doar uitasem să ne uităm pe un album expus.
Culmea era că vânzătorii ne mai şi bârfeau în maghiară, crezând că nu înţelegem. Şi astfel, am realizat, în anonimat, recordul de rezistenţă la nesimţire, care nici la emisiuni specializate nu se atinge.
